O poveste cu suflet despre
Sufletul Cărților
ALE și SUFLETUL CĂRȚILOR
O poveste fermecătoare, emoționantă și plină de înțelesuri despre o fetiță curajoasă, perseverentă pe nume Ale care trăiește într-o lume din viitor.
Într-o bună zi, fetița află că au existat cândva niște lucruri minunate numite CĂRȚI, după ce primește în dar ultima carte rămasă în lume și află de la stră-străbunica ei - odinioară bibliotecară - despre o bibliotecă uitată în care Sufletul Cărților așteaptă să fie salvat pentru a aduce la lumină o inestimabilă comoară din ceața care o învăluise: Biblioteca orașului.
Alături de prietenul ei Oli și susținută de întreaga familie, fetița începe investigațiile care într-un final o vor ajuta să facă marea descoperire.
Poveste este și o frumoasă pledoarie pentru a prețui cum se cuvine CĂRȚILE, pentru a ne bucura frumos și constant de tot ceea ce ne oferă universul magic al cărții pe tărâmul nesfârșit al IMAGINAȚIEI, despre modul sănătos în care ne putem hrăni mintea și sufletul cu lumina din CĂRȚI.
🐶👧👦👵
Un mic complot pus la cale de copii și de înțeleapta stră-străbunică a fetiței face ca aventura lui Ale și OLI să nu-i îngrijoreze pe părinți. Din echipa de cercetași nu lipsește nici cățelușa Furnica care se bucură de atenția tuturor și care se dovedește de mare ajutor la momentul oportun.
CURAJUL și DETERMINAREA au făcut din personajele poveștii eroii unei lumi în care SPERANȚA și IUBIREA nu mor niciodată! O lume în care Teama și Uitarea nu își au locul.
Jocul inteligent al celor doi copii curajoși se transformă într-o aventură plină de adrenalină. Goana citadină a celor trei ia sfârșit atunci când ajung la misteriosul loc învăluit într-un nor uriaș, unde se presupune că s-ar fi aflat odinioară Biblioteca: comoara de înțelepciune a lumii.
📚
Trecură toți prin ceață, iar de partea cealaltă se înălța în fața lor...
Biblioteca!
Biblioteca chiar exista! O clădire mare, albă, cu geamuri uriașe, în mijlocul căreia era o ușă impunătoare din lemn, străjuită de două coloane din piatră. Spre ușa care era larg deschisă ducea un lung șir de trepte late, făcute din aceeași piatră precum clădirea. Se apropiau toți de scară fără să poată să spună un singur cuvânt. Dar sufletele le erau pline de atâtea emoții ! Tati era plin de uimire, Oli de curiozitate, Ale era bucuroasă, iar mami și Buni erau fericite! O fericire ce creștea spre infinit cu fiecare pas pe care-l făceau spre bibliotecă!Atunci când au ajuns la capătul scărilor, Ale și Tati s-au repezit s-o ajute pe Buni să se ridice din scaunul cu rotițe. Bătrânica le-a prins însă blând mâinile și, cu voce limpede le-a zis:
- Nu e nevoie, vă mulțumesc! Acum aș putea să zbor de fericire. Ce sunt câteva trepte?!
A început să le urce singură, încet dar sigur. Se apropia de tot ce îi era mai dor. De tot ce iubise zeci de ani și apoi pierduse alte zeci. De tot ce o făcuse fericită. Se apropia de jumătatea sufletului ei și de cea mai mare bogăție a lumii oamenilor: CĂRȚILE.
Alex și Sufletul Cărților
O poveste despre empatie, despre sinceritate și despre iubire: IUBIREA care mută munții și ridică ceața, ceața în care a stat ascunsa o jumătate de veac Biblioteca orașului în care cresc fericiți eroii poveștii lui Alex Donovici.
O poveste despre ALTRUISM, pe care trebuie să o învățăm cu toții atunci când avem de dăruit mai mult decât lucruri: avem de dăruit afecțiune și de oferit lumii necondiționat o fărâmă din sufletul preaplin de speranțe, de bucurie, de fericire! Darul înțelepciunii este al fiecăruia dintre noi dar roadele Cunoașterii trebuie să le împărțim cu convingerea că vor fi de folos tuturor!
📚 📖 📕
Prinsă de magia poveștii, era să pierd mesajul frumos pe care autorul l-a prins cu fir de aur în țesătura poveștii: în comoara de cărți din biblioteci se află o crâmpeie din sufletul bibliotecarilor, al fiecăruia în parte. Din ele se aprinde ca o torță Lumina cunoașterii, Sufletul Cărților!
