Sărbătorind IA românească,
sărbătorim PORTUL POPULAR ROMÂNESC!
.
Admirăm frumusețea portului popular românesc la ceas de sărbătoare, bucurându-ne de cromatica și de diversitatea elementelor care îl impodobesc.
Documentarea mai temeinică și mai profundă în domeniul Artei populare ne descoperă complexitatea portului popular, migala și perseverența, imaginația și originalitatea creatorilor acestui inestimabil tezaur românesc.
MĂRGINENII SIBIULUI
PORTUL POPULAR
Îmbrăcămintea. Elementele de costum care îmbracă partea superioară a corpului se caracterizează printr-un decor bogat și specific.
Cămășile femeiești, denumite ii, ca și în zonele transcarpatice se diferențiază din punct de vedere structural în două tipuri principale: cămeșoiul apropiat de croiala celor bărbătești , și cămașa femeiască propriu-zisă. La rândul lor, iile mărginencelorse subâmpart în două variante: ii cu brățară sau pumnași și ii cu flodori (volănașe).
.......................................................................................................................................................
Iia bătrânească cu pumnași reprezintă forma cea mai veche din zonă, remarcată și în albumele din secolul al XVIII-lea. Ea este formată din două foi și jumătate , una și jumătate pentru piept și alta pentru spate. În părți se mai află câte un clin, pe toată lățimea pânzei , precum și câte unul de lărgire în dreptul subțiorii, care primește broasca. Mânecile sunt dintr-o foaie, având fiecare câte un clin numit băgătură. Clinul din părți se numește petec de la susoară la vale, iar celălalt clin situat cumva înaintea umerilor se cheamă umăraș.
Poalele vărgate, cu care se poartă această cămașă, sunt făcute din două foi și patru clini. Cămașa este împodobită cu broderii pe beată (guler), pe piept și mâneci precum și pe poale.
Cusăturile de pe guler sunt geometrice, în fir și arnici , iar cusăturile pe mânecă sunt așezate în dreptul umărului sun forma unui galon numit altiță; cele din lungul mânecii se cheamă rupturi lungi și sunt însoțite de mici grupe de cusături numite podeghele. De o parte și de alta a acestor broderii mai există câte un rând întrerupt cam la jumătatea mânecii numit șir. Poalele au unele broderii pe foaia din mijloc față (musculițe cu hirul roșu). Broderiile de pe pumnași repetă culorile care se observă la guler. Un rol ornamental revine și cheițelor. Pumnașii se poartă fie întorși fie drepți.
Tipul de ie cu pumnași are două ciupege, ciupagul din față format dintr-o bucată și câte o babă de 5 cm lățime în fiecare parte. Acesta constă dintr-o foaie, cât este lățimea pânzei (110 cm) numită batistă sau batistă de uriaș (Boița).
Tipul de ie încrețit la gât are o variantă cu flodori, atestată grafic încă din secolul al VIII lea. Croiala cămășilor cu flodor nu diferă de cea a celor cu pumnași. Flodor se cheamă volanul iar bentița care se adaugă peste încrețitura volanului poartă numele de primblă. Pe marginea volanelor se coase de obicei o dantelă numită cipcă.
Există și beată țesută în mod special, ca de pildă la Boița, tehnică împrumutată de la populația din Țara Oltului. Ca ornament pe ciupag apare cornul, iar la Săliște foarte des apare floarea, care se coase și pe beată. În legătură cu deschizătura de la gât, remarcăm că fetele până la căsătorie au ia deschisă în față, cusătura de pe marginea cusăturii se cheamă beată, iar după căsătorie deschizătura este într-o parte și cusătura se cheamă ciupag. Beata se urzește cu negru, în ochiuri, umplute cu fir, iar ciupagul se face pe două fire în două rânduri, despărțite printr-o cusătură pe ac. Ornamentele sunt atât fitomorfe (flori, pupegioare) cât și zoomorfe (cocoșul, rândunica). Pe sub ciupag se fac uneori niște cusături care se cheamă lănțuc. Pe marginea betei, la Tălmăcel, se face o cusătură care se cheamă brinișor. La Tălmăcel se remarcă și ciupagul de la mânecă.[...]
La iile mai recente ornamentele geometrice fac loc celor negeometrice, cu tematică fitomorfă, rămânând cu caracter geometric doar la beată și ciupag.. Culorile sunt cam aceleași la beată: oranj, verde, albastru sau culoarea firului. Pe unele ii din Săliște sunt brodate motivele: inimioară, paharul cu floarea, bănuțelul etc. La Poplaca, danteluța de pe marginea fodorului se cheamă colț, iar altița bănicei. De unde multă vreme erau strâmte, ulterior iile au devenit largi.
