Recomandări de lectură
Henrik Shienkiewicz.
PRIN PUSTIU ŞI JUNGLĂ
Un roman impresionant şi o aventură captivantă.
Pasionat de călătorii, Shienkiewicz ajunge în perioada 1889 - 1891pe "continentul negru".
Drumul parcurs de scriitor poate fi reconstituit cu ajutorul Scrisorilor din Africa, pornind de la Mediterana, apoi oprirea în Egipt - unde rămâne o lună, vizita la Piramide, în Alexandria, călătoria cu trenul spre Suez şi mai apoi la Zanzibar prin Bab-el Mandeb şi Aden. Expediţia de vânătoare la care participă trebuie întreruptă deoarece scriitorul se îmbolnăveşte de friguri dar această aventură teribilă a constituit tocmai sursa de inspiraţie a romanului Prin pustiu şi junglă, un roman pentru tineret dar agreat şi apreciat deopotrivă de cititorii adulţi pasionaţi de călătorii şi aventură.
Personajele centrale ale romanului sunt Stas Tarkowski, un tânăr de paisprezece ani şi prietena acestuia de 8 ani, "micuţa (englezoaică) Nel Rawlison, frumoasă ca o cadră", o fetiţă sensibilă dar foarte destoinică.
Aciunea romanului se petrece la sfârşitul secolului al XIX- lea, într-o perioadă tumultuoasă în unele teritorii africane, mai cu seamă în Sudan, acolo unde Mahdi (nume preluat de şeicul Mohammed Ahmed Abd Allah în 1881) a organizat o răscoală împotriva englezilor şi a egiptenilor, cucerind Khartoum în anul 1885. Răscoala a fost reprimată în anul 1898 de Herbert Kitchener.
Prietenia strânsă dintre părinţii celor doi copii, domnul Rawlison, unul dintre directorii Companiei Canalului de Suez şi Wladyslaw Tarkowski, inginerul şef al aceleaşi Companii, amândoi văduvi care locuiau la Port Said şi se vedeau zilnic în cadrul serviciului, a fost şi mai mult consolidată de nenorocirile care s-au abătut asupra lor prin pierderea soţiilor, sporind dragostea părintească cu care işi ocroteau, creşteau şi educau cei doi copii.
Stas se născuse, crescuse şi copilărise la Port Said, aproape de canalul de Suez şi era numit de către colegii tatălui "copilul pustiului" pentru că iubea escapadele lungi pe dig şi se plimba cu barca pe lacul Menyaleh aventurându-se până departe în pustiu pe cal sau pe cămilă. La paisprezece ani devenise unul dintre cei mai buni înotători din Port Said. Asculta povestirile sudanezilor despre întâlnirile acestora cu animalele mari de pradă şi visa cu ochii larg deschişi. Din fericire, toată experienţa dobândită de Stas în toţi aceşti ani face din el un tânăr curajos şi în foarte scurt timp îl va ajuta să supravieţuiască împreună cu mica lui prietenă şi să scape din capcana în care sunt atraşi după ce-şi petrec Crăciunul alături de părinţii lor plecati pe şantier, la canalele de lângă El-Lahum, la Sud-est de Medinet şi mai departe, de-a lungul Nilului, unde trebuiau să inspecteze lucrările. Este un bun prilej pentru cei doi copii de a face excursii, uneori însoţiţi de câinele Saba dar şi de cei doi sudanezi vicleni şi avizi de câştiguri, Idris şi Gebhr care vor pune în primejdie viaţa copiilor ademenind-i cu minciuni într-o călătorie aranjată spre El Gharak, sub pretextul fals de a-i însoţi pe aceştia la părinţii lor. Răpirea copiilor este începutul calvarului în pustiu.
Părinţii află cu disperare despre complotul mişelesc şi pornesc în căutarea copiilor.
Goana prin pustiu şi disperarea îi epuizează pe copii dar aceştia nu-şi pierd speranţa. Stas, Nel şi dădaca ei, Dinah, care-i însoţea şi care era mai speriată decât copiii, sunt acum prizonierii beduinilor, ai sudanezilor şi ai pustiului.
Curajos, ager şi neânfricat, tânărul Stas va găsi momentul prielnic să se elibereze împreună cu micuţa şi firava Nel, rătăcind însă prin jungla sălbatică, nelocuită, plină de pericole, împreună cu Kali, noul lor prieten african.
Dincolo de frica de necunoscut, întâlnirea cu animalele sălbatice gnu, pufu, ariele, antilope, elefanţi, bivoli, rinoceri au fost tot atâtea prilejuri de încântare. Prietenia cu elefantul King le asigură pentru o vreme protecţia în faţa celorlalţi prădători ai sălbăticiei.
Atitudinea lui Stas faţă de Nel este protectoare şi încurajatoare.
În a cincea zi de călătorie, Stas mergea alături de Nel pe spinarea lui King, pentru că înaintau printr-o fâşie de salcâmi care creşteau atât de deşi, încât caii puteau să avanseze numai pe drumul deschis de elefant. Era o dimineţă însorită şi ierburile străluceau de rouă. Copiii discutau despre călătorie şi despre apropierea cu fiecare zi de ocean şi de părinţii cărora nu încetaseră să le ducă dorul.
Aventurile şi peripeţiile trăite într+un sat de negrii, uciderea sălbăciunii wobo - felina uriaşă ce semăna cu o panteră - care ameninţa viaţa fetiţei, atacurile triburilor sălbatice, vor fi tot atâtea încercări pe drumul de întoarcere spre casă.
Cele patru "drumuri" pe care le-au străbătut copiii de când au fost răpiţi la Faizum (Faiyum - Khartum, Khartum - Fashoda, de la Fashoda până la trecătoarea unde au găsit elefantul şi de la muntele Linde până la Lacul Bassa Narok), au culminat cu al cincilea drum, până la ocean, poate cel mai dificil având în vedere epuizarea fizică şi psihică, ameninţarea triburilor africane aflate în permanent conflict, dar şi pustiul care îi astepta ameninţător, lipsa apei şi agresivitatea climei.
În cel mai crunt moment de disperare şi deznădejde apare speranţa, salvarea. Expediţia guvernamentală trimisă pentru cercetarea panterelor nord-estice ale muntelui Kilimanjaro care aflase din presă de dispariţie celor doi copii le vin în ajutor după ce descoperă mesajul scris de aceştia pe un zmeu de hârţie prins în vârful unui copac, "al cincizecişipatrulea zmeu lansat din munţii care înconjoară un lac".
Eroismul tânărului Stas şi sacrificiul de care este în stare pentru salvarea micuţei prietene, este exemplar "şi pe fetiţă a smuls-o din robie şi a salvat+o".
Despărţirea de tânărul negru Kali este dureroasă dar este urmată de fericirea revederii celor doi părinţi după o călătorie la Suez cu un vapor franţuzesc.
După întoarcerea de la Port Said, domnul Rawlison o duce pe Nel în Anglia iar Stas este transferat la o şcoală din Alexandria. Drumurile lor s-au despărţit pentru o vreme dar după alţi zece ani, aceştia îşi unesc destinele cu binecuvântarea părinţilor şi se întors în Europa cu un bagaj de amintiri şi experienţe de viaţă unice şi de neuitat-
.
