COPII FRUMOȘI, COPII CARE APRECIAZĂ FRUMOSUL

BUCURIE și EMOȚIE

M-a bucurat nespus și m-a emoționat sincer vizita acestor copii minunați care, au (re)venit să admire expoziția de desene din holul bibliotecii.

 Ei sunt cei care, au venit într-o zi de martie friguroasă descoperind  primăvara care ne zâmbea din picturile expuse pe simezele bibliotecii, cu ocazia expoziției "Frumusețea Pământului". Atunci și-au deschis sufletele și ne-au vorbit frumos despre artă și au motivat sincer preferințele lor pentru temele descoperite în tablourile admirate, într-un exercițiul de inițiere artistică despre care vă povesteam la momentul respectiv.

Le mulțumim pentru surpriza frumoasă de azi și
 îi așteptăm cu bucurie de fiecare dată!

2018: 100 DE ANI DE LA MAREA UNIRE

POSTEVENIMENT

 ZIUA MONDIALĂ A MONUMENTELOR ȘI SITURILOR ISTORICE

MONUMENTE ISTORICE DIN ORAȘUL SIBIU

Într-o zi superbă de primăvară, care te ispitea la o drumeție pe aleile parcului sau la o înghețată răcoritoare, elevii Școlii Gimnaziale 25 Valea  Aurie , au ales BIBLIOTECA.

Au ascultat și au aflat lucruri interesante, inedite, despre orașul de pe Cibin.

Și-au actualizat informațiile deja cunoscute despre cele importante instituții, monumente și obiective turistice din Sibiu(PALATUL ASOCIAȚIUNII, PARCUL ASTRA, MUZEUL BRUKENTHAL)

Au participat la discuții și, cu siguranță, această acțiune și tema propusă vor constitui o frumoasă provocare în documentările lor viitoare.

Au parcurs acest periplu virtual, elevii clasei a IV-a(profesor Manuela Tomescu).

Îi așteptăm cu drag și la activitățile următoare.

MULȚUMIRI ȘI RECUNOȘTINȚĂ

MULȚUMIRI ȘI RECUNOȘTINȚĂ

Mulțumiri speciale și recunoștință distinselor doamne

Aurelia Hadăr
Elena  Maria Matei, 
Elena Oros
Gina Gheorghe
Iulia Sava
Maria Fleacă
Mihaela Verdeș
Viorica Ani
Silvia Pandrea 
care ne-au încântat cu lucrările de pictură și grafică reunite în cadrul expoziției "FRUMUSEȚEA PĂMÂNTULUI".
Au trezit stări sufletești  care au rezonat perfect cu starea de spirit a cititorilor noștri mereu în căutare de frumos. 
Au creat un ambient deosebit de plăcut, o simfonie de culori pentru un răsfăț al simțurilor și o încântare dincolo de cuvinte.

MULȚUMIM!

***

SUB SEMNUL ANIVERSĂRII MARII UNIRI, ÎN ANUL CENTENARULUI

Prin bunăvoința distinsei doamne profesoare Elena Maria Matei, începând cu data de 24 aprilie,
cititorii vor fi întâmpinați cu o  emoționantă expoziție de desene și acuarele "SIBIUL ieri, azi, mâine", realizată de un grup de copii talentați și foarte sensibili de la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă nr.2 Sibiu.

Vă așteptăm cu mult drag!

23 APRILIE - ZIUA BIBLIOTECARULUI

BIBLIOTECARII, NOBILA BREASLĂ

Există un loc spre care mă grăbesc să ajung dimineaţa.Paşii mei trec pe aleile parcului ca şi cum ar aluneca uşor pe sub bolţi frumos arcuite de tei, de stejari, de castani, pe sub coroana lor de frunze strălucind de rouă în lumina soarelui ca nişte diamante.Iubesc această dimineaţă, aşa cum iubesc toate dimineţile în care finalitatea drumului meu este acel loc după care tânjesc mereu ca un însetat călător rătăcit pe un ocean de nisip.

Există un loc în care sufletul meu se regăseşte ca într-o catedrală a luminii, această Lumină divină dătătoare de înţelepciune şi de speranţă: Biblioteca, aprope de mine, de sufletul meu!

Dacă tu vei şti să-i deschizi fereastra inimii, această Lumină îţi va invada mintea şi sufletul şi te va umple de dulcea binecuvântare a vietii.

Aici mă regăsesc într-o lume frumoasă şi într-un univers aparte, în care viaţa mea poate să însemne o mie de vieţi sau mai mult.

Îmi iluminez mintea cu harul cel mare al înţelepţilor care au strâns comorile lumii şi te-au lăsat pe tine, cititorule, să le descoperi şi să le preţuieşti, să le laşi moştenire urmaşilor tăi şi urmaşilor semenilor tăi până la sfârşitul veacurilor.Dacă viaţa ar fi o carte, am avea deopotrivă avantajul de-a o răsfoi cât mai încet cu putinţă, şansa de a retrăi momentele cele mai frumoase revenind mereu asupra paginilor preferate, şi, uneori, dorinţa de a ajunge la sfârşitul ei într-o imediată şi acceptată împăcare cu această lume...

Dar dacă viaţa ar fi o mie, un milion de cărți ? 

Un univers fascinant, fermecător, miraculos te învăluie şi te seduce.

Dimineaţa ta de fiecare zi începe cu oameni frumoşi, optimişti, minunaţi! Dacă le dăruieşti un zâmbet, primeşti în schimb zeci, sute de zâmbete şi de vorbe frumoase ca şi cum lumea aceasta nu poate fi decât bună, aşa cum creat-o Dumnezeu. Ce altă răsplată poate fi mai minunată ca aceasta!

Dar tu şti că poţi să le dăruieşti mai mult, mult mai mult!

Setea de cunoaştere şi de ştiinţă se contopeşte cu cea a semenilor mei care vin să soarbă din izvorul înţelepciunii şi al cunoaşterii.

Nu pot să le dăruiesc comori de aur şi de diamante ca să le fie viaţa mai uşoară şi mai bogată dar pot să le ofer comori de suflet, nepreţuite şi nenumărate.

Biblioteca este Paradisul acesta regăsit într-o dimensiune profund pământeană, în care cauţi să afli un sens pierdut, un ideal neîmplinit, o speranţă care încă nu a murit. Fructul înţelepciunii nu mai este fructul oprit pentru că hrana noastră spirituală aceasta este!

De la cei care au slujit înaintea mea OMUL şi CARTEA, am aflat că , ’Bibliotecarii, această nobilă breaslă de intermediari ai înţelepciunii tipărite’’au pretutindeni reprezentanţi de seamă.

Evoluţia omenirii şi progresele ei succesive reflectate în gradul de cultură şi de civilizaţie de azi se regăsesc toate în acest tezaur incomensurabil care este BIBLIOTECA

Identitatea umanităţii şi sensul existenţei noastre se concentrează aici ca într-o piramidă şi sporeşte necontenit, prelungindu-se şi amplificându-se dincolo de ea, ca într-un vortex de Lumină, în Univers.

Acei şi aceşti oameni minunaţi care sunt scriitorii, ca nişte, magicieni fără cusur, au făcut din viaţa lor o carte. Din cărţi au făcut viaţa lor, şi v-au sărutat pleoapele copleşite de somn atunci când vă încăpăţănaţi să cunoaşteţi finalul ei, v-au mângâiat sufletele cu vorbele meşteşugite şi v-au luminat minţile cu harul şi cu darul lor de înţelepciune.

Să le urmăm exemplul şi sfatul: ‚Scrie, să nu laşi să treaca viaţa aceasta în zadar, să laşi ceva în urma ta!’’

Citeşte! Dansează! Visează! Iubeşte! Cititorule, omule drag, iubeşte viaţa şi trăieşte frumos fiecare zi ca şi cum ar fi prima, şi nu ultima. Un început frumoas poate să dureze o viaţă dar poate face să strălucescă mai multe vieţi.

Intră în acest templu cu evlavie dar nu te sfii să ceri hrană pentru suflet, ca sufletul tău să crească şi să sporească Lumina.

Există un loc din care plec seara, ca şi cum aş aluneca uşor pe sub bolţi frumos arcuite, pe sub coroana lor de frunze strălucind în amurg, ca nişte nestemate.

Un zâmbet de mulţumire pune stăpânire pe chipul meu şi-mi trădează liniştea şi bucuria.

Pentru că există acest Loc în viaţa şi în sufletul meu!

Gabriela-Mariana Dordea

bibliotecar

Biblioteca Județeană ASTRA
Filiala Valea Aurie

22 APRILIE - ZIUA PĂMÂNTULUI

"Pământul râde prin flori".

                                                                                                         R.W. Emerson        
                                   ***
     PROTEJAȚI

sursa foto:WIKIPEDIA

     PLANETA

     PĂMÂNT!

*****

           Luminiţa a intrat şi ea în clădirea nouă a bibliotecii. Locul ei preferat era sus, deasupra ultimului etaj, unde se afla sala de lectură. 
              Dincolo de tihna pe care o găseşti în momentele de lectură profundă, aici descoperi un colţ de paradis, prilej de evadare din lumea cotidiană devorată de propriile superlative în materie de ştiinţă şi tehnică. Situat deasupra nivelului cinci al clădirii, acoperişul era de fapt o imensă piramidă de sticlă-cristal, ''secţionată'' la o treime de bază de un plan orizontal, care de fapt constituia podeaua compartimentului mobil, special proiectat şi realizat ca să adăpostească un laborator viu de cercetare al comportamentului celor mai variate specii de plante la ''efectul de piramidă'' obţinut printr-o etapă de proiectare realizată la cei mai înalţi parametrii ştiinţifici.

      Turbina aerodinamică situată în podeaua orizontală a compartimentului şi panourile solare exterioare care acoperă vârful piramidei, asigură energia necesară unei rotaţii complete de 360 de grade în jurul unei axe centrale. Această mişcare abia perceptibilă, oferă o panoramă superbă pentru cititorii sau turiştii care se încumetă să ajungă pe platforma suspendată amenajată ca punct de belvedere dar şi ca punct de observare astronomică, datorită celor patru telescoape performante existente aici.

      Nivelul superior, vârful piramidei, delimitat la două treimi de baza, adăposteşte un veritabil observator astronomic. Alimentat de cea de-a doua turbină situată în podea, oferă o imagine de-a dreptul spectaculară, demnă de cel mai reuşit SF, atunci când cei patru pereţi triunghiulari de sticlă se deschid precum un lotus uriaş, iar în axa piramidei se conturează un telescop gigantic.

      Sala de lectură, adăposteşte o mare varietate de specii de plante aşa cum nu mai întâlnise decât în serele marilor grădini botanice occidentale, ba chiar mai mult: dispuse etajat, de la uriaşe plante exotice până la banale flori de sezon indigene, toate acestea construiesc o enciclopedie vie, o lume miraculoasă din care cu greu te hotărăşti să pleci. De la ferigi delicate, bambuşi şi palmieri, până la cele mai minunate specii de orhidee sălbatică, natura îşi etala cea mai preţioasă comoară. În spatele cortinei de ferigi, liane şi palmieri, o imensă hologramă imaginând o cascadă aidoma celor pe care le adăposteşte Parcul Naţional Yosmite, te cheamă, te copleşeşte cu splendoarea şi măreţia ei.

Oare să-i fi scăpat lui Jules Verne o asemenea creație?

O fântână arteziană luminată discret de lasere, în nuanţe de curcubeu face ca lumea aceasta, în intimitate ei nebănuită, să pară de-a dreptul ireală. Din toate unghiurile, răzbătea o muzică discretă, binefăcătoare. Pe fundalul clasic sau ''new age'' se insinua dansul apei: când despletit în raze, când împletit din spirale de lumini. Cel mai fermecător balet: sirene albastre cu trup efemer, balerine desăvârşite cu braţe imaculate, flăcări în ape şi ape în flăcări, închipuită, ciudată metamorfoză de forme lumeşti sau nepământene. În apa artezienei, un ansamblu structural reprezentând o pereche de delfini într-un salt armonizat şi îndrăzneţ, atât de bine realizaţi încât, până şi ochiul cuminte, îţi sugerează involuntar înţelepciunea şi cuminţenia acestor mamifere marine, pe cât de uriaşe, pe atât de inofensive, pe cât de “aventuriere”, pe atât de echilibrate. O senzaţie de linişte şi de împăcare cu sine şi cu lumea te învăluie şi te copleşeşte. În jurul fântânii, un strat considerabil de praf de marmură albă în care, din loc în loc, printre băncile sculptate din trunchiuri de copaci cu măsuţe mici, erau îngropate ghivece albe cu tot soiul de cactuşi şi de plante pitice tropicale şi subtropicale, creând o senzaţie extraordinară.

La adăpostul ghivecelor de cactee au fost aşezate flori de mină, care sunt nu numai estetice dar şi benefice, emiţând constant şi pe o suprafaţă extinsă vibraţii. Aceste minunate “buchete de flori de piatră”, armonizează mediul şi îl purifică. Cineva documentat şi adept al terapiilor neconvenţionale, s-a gândit să aplice principiile Feng Shui aşezând în partea de sud a piramidei un rubin, pentru că este cunoscut rolul acestuia în activarea zonei faimei, a recunoaşterii propriilor merite, întărind personalitatea individului. Respectând aceleaşi principii, au mai fost aşezate şi alte pietre preţioase şi cristale, după cum urmează: un onix şi alte pietre albastre şi negre în zona carierei - nord; o calcedonie albă, un hematit gri şi un citrin în zona de vest, în „zona planurilor de viitor”; un lapislazuli şi un malahit în partea de est, pentru a asigura o stare normală de sănătate, în zona sănătăţii şi a familiei.

”Mocheta” albă era întreruptă de o reţea de “poteci” din sticlă groasă, prin care se întrezărea o alunecare de ape ca un pârâu leneş de munte. Din loc în loc, spoturi discrete cu lumină albastră, fixate în structura de sticlă, creează o senzaţie unică de lunecare, de plutire. Această senzaţie de bine, de confort, de echilibru era întreţinută şi sporită de lămpile odorizante aşezate discret printre băncile şi mesele din trunchiuri de copaci, printre ghivece de cactacee şi arbuşti ornamentali. 

Miresme divine, vindecătoare, din uleiuri volatile fine, se ridică în aerul proaspăt: esenţe din arbore de ceai, eucalipt, levănţică, măghiran, rozmarin, romaniţă, mentă, muşcată trandafirie, santal alb. La fel de discret, pe plăcuţe mici aşezate în dreptul fiecărei lămpi, era rezumat efectul benefic pe care îl generau aceste parfumuri naturale în plan mental şi fizic, unele cu acţiune antiseptică, altele, sedative şi relaxante, calmante şi tonifiante, astfel încât, după necesitate ori plăcere, poţi să alegi locul cel mai potrivit pentru o terapie la îndemână. Din când în când, cititorul se opreşte din patima lui şi inspiră aerul uşor parfumat.

      Sunete divine răzbăteau din cele patru colţuri atunci când compartimentul central devenea mobil şi cosmosul ca un ocean de lumină se revărsa în interior. Patru clopoţei de vânt, suspendaţi deasupra platformei de vizionare, răspândeau sunete de harpe şi clinchete aievea atunci când vântul se juca ca un copil răutăcios, lovind între ele segmentele tubulare din cristal, terminate cu motive zoomorfe realizate tot din cristal: delfini, porumbei, albatroşi.

Înspre răsărit, adăpostit de frunze uriaşe de filodendroni, ficuşi şi cale, un acvariu enorm, o lume nebănuită de forme şi o diversitate de culori, te răscolea de plăcerea privitului şi de taina cunoaşterii, dorindu-ţi să fi cât mai aproape de lumea adâncurilor cu toate ciudăţeniile şi minunăţiile ei.

Considerat la chinezi drept un simbol al prosperităţii, acvariul cu peşti portocalii şi negri aşa cum le cere tradiţia, este în aceeaşi măsură un punct energetic pozitiv, care dă o notă de echilibru şi de perfecţiune, de relaxare şi de armonie. Aici, printre peştii portocalii şi negri, alte forme viu colorate, de la roşu-auriu, până la albastru-argintiu, o etalare de graţii şi de frumuseţi nemaiîntâlnite: un peisaj marin rupt din adâncurile nebănuite ale oceanului.

O diversitate de vietăţi marine în culori şi forme din cele mai ciudate: bureţi, anemone de mare, melci, castraveţi de mare, scoici, meduze, peşti anemonă, peştele păun, scoici kauri alb cu purpuriu, păstrăv de mare roşu pătat cu albastru, peşte de foc roşu, peşte-înger în culori vii, calcanul păun care se îngroapă în nisip, toate unduindu-şi formele printre stânci şi corali.

Înspre apus, un imens perete despărţitor separă zona de lectură de o alta unde, pe un ecran uriaş se derulează imagini paradisiace: cascade, lagune, delte, peisaje montane desăvârşite, într-o armonie perfectă cu fundalul muzicii astrale. La ore stabilite, sunt programate documentare geografice, de călătorie, o adevărată pledoarie pentru o viaţă curată şi sănătoasă, pentru iubire şi armonie. 

Gabriela-Mariana Dordea - (din volumul Trandafiri sub zăpezi : Piramida)

ANOTIMPURILE SIBIULUI

ANOTIMPURI ÎN VALEA AURIE: PRIMĂVARA
când liliacul e înflorit
și soarele,
un răsfăț.

18 aprilie - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MONUMENTELOR ȘI A SITURILOR ISTORICE

"Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții".

Nicolae IORGA

*

Scopul Asociaţiunii este înaintarea literaturii române şi cultura poporului român în deosebitele ramuri prin studiu, prin edarea de opuri, prin premii şi stipendii pentru diferitele specialitâţi  de scientia, arte şi alte asemenea.

Andrei ŞAGUNA

*

La noi sunt codrii verzi de brad

Şi câmpuri de mătasă,

La noi atâţia fluturi sunt

Şi-atâta jale-n casă.

Privighetori din alte ţări

Vin doina să ne-asculte;

La noi sunt cântece şi flori

Şi lacrimi multe, multe...

Octavian GOGA

***

PARCUL ASTRA



Meditaţie
în Pantheonul culturii româneşti

Simbol al măreţiei acestui popor, templu al înţelepciunii, acest Pantheon al culturii române, sfinţeşte locul în care istoria curge până şi în seva copacilor seculari primind binecuvântarea  soarelui şi apei.

            Măreţe figuri de piatră şi bronz, reazemă cu frunţile lor universul de speranţe şi idealuri  ştiute şi neştiute, rostite şi împlinite ale unei lumi care trăieşte mereu şi mereu prin glasurile răsunătoare ale copiilor şi prin  înţelepciunea bătrânilor, moştenire vie de la cei  care cu stăruinţă şi consecvenţă au lucrat ’’la cultivarea limbii şi a istoriei naţionale.’’

În locul coloanelor reci de piatră sau marmură, ziditorii de cuvinte şi de lumină, mari personalităţi ale vieţii culturale din Transilvania,  veghează de pe socluri grele de travertin ori granit liniştea şi veşnicia acestui popor .

În perfectă simbioză cu românul, natura sporeşte frumuseţea locului şi strălucirea lui risipind parfum suav de magnolii şi roze printre arborii grei, seculari, iar soarele strecurat prin frunzişul des se sparge în cioburi de lumină scânteietoare, divină.

            Drumuri şi ziduri grele de piatră aparţinând celei de a treia centuri de fortificaţii din vechea cetate a Sibiului se păstrează sau se pierd sub zidirile de secol XIX-XX care mărginesc  acest spaţiu de mare încărcătură spirituală şi arhitecturală.

Situat între străzile Mitropoliei, George Bariţiu, Ioan Lupaş şi Piaţa Unirii, parcul a fost amenajat în anul 1879 şi reamenajat în 1926 când a primit şi fizionomia de azi cu flori, arbori şi arbuşti ornamentali.

Latura de est a parcului are clădiri din sec al XIX-lea iar cele de la numerele  1 şi 3 aparţin secolului al XX-lea şi au fost realizate în stilul Art Deco.

Pe latura nordică a parcului, acolo unde fragmentul de zid din incinta a III-a de fortificaţii‚ ajunge în dreptul străzii Andrei Şaguna, se înalţă un important complex cultural-spiritual aparţinând comunităţii evanghelice din România. În acest spaţiu au fost ridicate în sec. al XIX-lea un orfelinat şi o biserică. Între 1911-1912 vechea biserică a fost dărâmată datorită pericolului de prăbuşire. Clădirea principală adăposteşte azi Centrul de Cercetare Ecumenică Sibiu(CCES) cu Biblioteca Ecumenică şi Revista ’Kirchliche Blatter’’

Cele mai importante zidiri din ansamblul arhitectonic al Parcului ASTRA le aflăm pe latura vestică:

 PALATUL ASOCIAŢIUNII, clădire a cărei arhitectură de influenţă neoclasică cu reminiscenţe baroce, cu elemente care-i sporesc eleganţa şi rafinamentul stilistic, a fost inaugurată în anul 1905 şi este una din cele mai importante ctitorii ale ASTREI.

Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român a luat fiinţă la Sibiu în anul 1861 în perioada 23-26 octombrie/ 4-7 noiembrie şi este “cea mai reprezentativă asociaţie culturală a românilor din Transilvania” al cărei scop declarat era propăşirea materială şi spirituală a românilor prin cunoaşterea, păstrarea, valorizarea şi popularizarea moştenirii culturale naţionale şi a potenţialului creator al poporului român.

Odată cu constituirea ASTREI a luat fiinţă şi BIBLIOTECA ASOCIAŢIUNII, care număra, la început, 195 de volume. Prin donaţii şi achiziţii, prin bunăvoinţă particulară şi publică, va deveni mai apoi o veritabilă instituţie de cultură, un centru de instruire şi educaţie prin carte.

În prezent, patrimoniul bibliotecii depăşeşte 850.000 documente.

La 19 august 1905 se inaugurează în acest palat printr-o mare expoziţie „etnografică şi istorico-culturală” MUZEUL ASOCIAŢIUNII”, despre care preşedintele de atunci al Asociaţiunii, Iosif Sterca Şuluţiu spunea că este “arsenalul cel mai puternic, cu care îşi apără un popor originea, individualitatea şi tot ce a moştenit de la străbuni”.

Între cele mai importante realizări ale ASTREI intrate în istoria culturii româneşti se numără şi prima ENCICLOPEDIE ROMÂNĂ publicată în trei volume între anii 1898-1904 sub directa coordonare a dr. Corneliu Diaconovici; revista “Transilvania”, “revista de suflet a românilor ardeleni”, apărută în ianuarie 1868, şcoli, muzee şi monumente.

În apropierea palatului se află Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă nr.2. Clădirea cu faţada neoclasică a fost ridicată în anul 1886 aici funcţionând prima şcoală de fete cu internat în limba română din Transilvania.

Trecerea de la clasic la modern impresionează plăcut, uimeşte şi atrage privirile spre noul corp de clădire al Bibliotecii ASTRA, inaugarată în anul 2007, un sediu demn de o bibliotecă a unei Capitale Culturale Europene. Corpul B al bibliotecii realizează nu numai trecerea de la clasicul academic al clădirii iniţiale la biblioteca modernă, cât mai ales trecerea de la informaţia prin cuvânt la biblioteca virtuală.

PARCUL ASTRA găzduieşie busturi aparţinând celor mai importante personalităţi româneşti grupate în jurul Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român.

ANDREI ŞAGUNA (1808-1873)

            Importantă personalitate a vieţii sociale, ecleziastice, politice, Mitropolitul Andrei Şaguna a fost şi un “misionar al culturii româneşti” convins de importanţa emancipării românilor prin cultură. În această direcţie a iniţiat o serie de acţiuni dintre care amintim: înfiinţarea Tipografiei diecezane, a ziarului Telegraful Român, editarea a numeroase cărţi şi manuale, editarea Bibliei de la Sibiu. A avut un rol decisiv în înfiinţarea ASTREI. (Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român). S-a preocupat de organizarea şi îndrumarea învăţământului românesc de toate gradele, pus sub ocrotirea bisericii, de reorganizarea institutului teologic-pedagogic din Sibiu

            A fost preşedinte al Marii Adunării Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 3-15 mai 1848 şi mai apoi primul preşedinte al ASTREI. În anul 1871  a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române.

            Bustul său de bronz a fost realizat de sculptorul sibian Imre Gyenge în anul 1973.

TIMOTEI CIPARIU (1805-1887)

            Distins filosof şi lingvist, personalitate reprezentativă a culturii româneşti, este unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiunii şi fondator al Bibliotecii Asociaţiunii, membru al Societăţii Academice Române încă de la întemeiere. “Părintele filologiei române”, cum l-a numit Sextil Puşcariu, Timotei Cipariu este un cărturar cu orizonturi largi în tote domeniile pe care le-a abordat: filologie, istorie, folclor, orientalistică, lingvistică, istorie literară, poezie, teatru, ziaristică, politică etc.

Participant la Revoluţia Română de la 1848-1849, s-a numărat printre militanţii pentru drepturile poporului român din Transilvania, fiind unul dintre cei zece secretari ai Adunării Naţionale de la Blaj.

Bustul său realizat în bronz de sculptorul Gavril Abrihan a fost dezvelit pe 21 octombrie 1991 cu ocazia aniversării a 130 de ani de la întemeierea ASTREI.

GEORGE BARIŢIU (1812-1893)

            Întemeietor al ziaristicii româneşti ardelene, istoric, militant pentru emanciparea naţională a românilor din monarhia habsburgică a fost  membru fondator al Academiei Române.

            În anul 1838 a întemeiat la Braşov „Gazeta de Transilvania”, primul ziar românesc din marele Principat al Transilvaniei, an în care a început la Blaj publicarea “Foii pentru minte, inimă şi literatură”, primul ziar literar românesc.

            A fost unul dintre membrii cei mai activi ai Comitetului Naţional Român ales de Adunarea de la Blaj din 3-15 mai 1848 cu sediul  la Sibiu, misiunea sa principală fiind coordonarea acţiunilor revoluţionare. Participă alături de Andrei Şaguna, Timotei Cipariu şi Simion Bărnuţiu la întemeierea ASTREI, încă de la început deţinând funcţia de secretar al Asociaţiuni pentru ca în perioada 1888-1893 să fie numit preşedintele acesteia.

            În oraşul de pe Cibin a pus bazele revistei “Transilvania”, organul oficial al Asociaţiunii pe care a condus-o între anii 1868-1889. Aici a publicat studii de istorie şi politică.

            Între 1889-1891 George Bariţiu a publicat la Sibiu principala sa operă, intitulată “Părţi alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă”.

            Bustul lui a fost realizat de Oskar Späthe şi adus în parc în anul 1924.

EMANUIL GOJDU (1802-1870)

            Emanuil Gojdu provenea dintr-o familie de aromâni originară din Moscopole (Albania) care s-a stabilit în fostul Imperiu Habsburgic în secolul al XVIII-lea.

            Figură reprezentativă pentru istoria Transilvaniei a fost un luptător neobosit pentru drepturile românilor din Ardeal. Prin declaraţiile politice dar mai ales prin acţiunile sale, a arătat că nu şi-a uitat originea sa de român ortodox pe care o amintea cu mândrie.

            A fost membru fondator al ASTREI.

            În anul 1869, Gojdu a întocmit actul testamentar prin care stabilea ca averea sa va fi administrată de o reprezentantă a Bisericii ortodoxe în cadrul unei fundaţii care-i va purta numele şi din veniturile căreia se vor acorda burse tinerilor români ortodocşi. Începând cu anul 1870, până la sfârşitul primului război mondial, sute de tineri români din Transilvania, Banat şi Ungaria au beneficiat de burse din partea Fundaţiei Gojdu pentru studii gimnaziale, universitare şi la şcolile  : 3327 burse pentru studenţi şi sustenanzi; 1128 burse pentru elevi.

            Dezvelirea bustului a avut loc sâmbătă, 9 decembrie 2006, cu prilejul Adunării festive prilejuite de împlinirea a 135 de ani de la constituirea Asociaţiunii şi a Bibliotecii ASTRA.

AUGUST TREBONIU LAURIAN (1810-1881)

            Născut la Fofeldea, comuna Nocrich, s-a remarcat printr-o susţinută activitate didactică şi publicistică şi în mod deosebit prin participarea activă la revoluţia din Transilvania, în calitate de vicepreşedinte al Comitetului Naţional din Sibiu şi redactor al manifestelor revoluţionare. A făcut parte din delegaţia românească prezentă la Viena în 1849, pentru a prezenta împăratului petiţiunile românilor, între 1851-1852 cerând împăratului Franz Ioseph drepturile românilor promise la Adunarea de la Blaj. A fost membru fondator al ASTREI şi preşedinte al Academiei Române în perioada anilor 1869-1878.

            La 27 februarie 1881, în vârstă de 71 de ani, eruditul profesor August Treboniu Laurian a trecut din viaţă şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu. Bustul cioplit în marmură de C. Storck este de o vastă asemănare.

            Democrat prin origine, nu s-a lăsat ispitit de laurii gloriei, a mers pe drumul marilor reforme predicând de la tribună şi catedră ideile de libertate şi, împreună cu Nicolae Bălcescu, a lucrat la “Istoria poporului român” în vederea revendicărilor şi aspiraţiilor înfăptuite mai târziu.

            Este ultimul mare reprezentant al “curentului latinist” din Şcoala Ardeleană

            Sculptorul sibian Adrian Popescu a realizat bustul care a fost inaugurat în septembrie 2010.

ANDREI MUREŞANU (1816-1863)

Poet şi revoluţionar român din Transilvania născut la Bistriţa, într-o familie de ţărani, a început să publice în revista “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. Poemul său “Un răsunet”, numit de Nicolae Bălcesu “Marseieza românilor”, numit ulterior “Deşteaptă-te, române!”, a devenit imn revoluţionar, pe melodia lui Anton Pann, iar din 1990 Imnul României.

A studiat filozofia şi teologia la Blaj, a fost professor la Braşov începând cu anul 1838.

            A fost printre primii conducători ai Revoluţiei de la 1848, participând în delegaţia Braşovului la Adunarea de la Blaj din mai 1848. După revoluţie a muncit ca traducător la Sibiu, şi a publicat în revista “Telegraful Român”. Opera sa are o puternică tentă patriotică şi de protest social.

            Activitatea poetică alui Mureşanu nu este deosebit de extinsă, ea are însă toate caracteristicile liricii paşoptiste, alături de particularităţile imprimate de originea transilvăneană a autorului.

            Bustul din bronz al poetului şi revoluţionarului transilvănean aparţine sculptorului sibian Imre Gyenge.

IOAN SLAVICI (1848-1925)

            În percepţia “marilor clasici” cum este denumită în mod obişnuit de către istoriografia noastră literară, perioada scriitorilor români afirmaţi pe la mijlocul celei de a doua jumătăţi a secolului trecut, ardeleanul Ioan Slavici ocupă un loc distinct alături(în aceeaşi ordine valorică) de Ion Creangă pentru Moldova şi de I. L. Caragiale pentru Muntenia – tringhiul de aur ce reprezintă individualitatea marcantă a a fiecărei provincii în contextul unic şi unitar al culturii, în centrul căreia, ca un pilon fundamental de susţinere, „se află, nepereche, Mihai Eminescu”(Constantin

            Ioan Slavici, remarcabil scriitor şi jurnalist, cu o operă literară vastă (poezii, nuvele, romane, poveşti, drame istorice şi memorii) a fost o prezenţă activă în viaţa literară şi socială a românilor În 1871, împreună cu Eminescu pune bazele Societăţii Academice Sociale Literare “România Jună”. A fost redactor la ziarul ‘’Timpul’’ şi colaborator la ‘’Ziua’’ şi ‘’Gazeta Bucureştilor’’. În aprilie 1884 a fondat la Sibiu ‘’Tribuna’’, ziar cu un important rol în viaţa politică şi culturală a Transilvaniei, publicaţie ce apare şi azi la Sibiu

            În anul1979, cu ocazia aniversării a 95 de ani de la întemeierea, de către Ioan Slavici a ziarului ‘’Tribuna’’, i-a fost dezvelit bustul de bronz realizat de sculptoriţa Linca Călin.

GHEORGHE LAZĂR. (1779-1821)

            S-a născut la 5 iunie 1779 în Avrig. Studiile pe care le urmează la Sibiu, Cluj şi Viena contribuie la formarea unei personalităţi multiple, cu o vastă cultură enciclopedică în diferite domenii: teologie, filozofie, drept, pedagogie, matematică, inginerie, medicină. Între ani 1811 şi 1816 este profesor la Seminarul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu, fiind urmărit de autorităţile de stat şi bisericeşti pentru ideile sale iluministe şi revoluţionare. În Ţara Românească Apostolul românismului pune bazele învăţământului românesc, fiind considerat “primul dascăl român al Munteniei”

Bustul său din bronz, aparţine sculptorului Kurtfritz Handel şi a fost amplasat aici în anul 1973, la aniversarea a 150 de ani de la moartea cărturarului iluminist.

            “Ca să încurajeze pe elevii săi, să nu se ruşineze de numele de român – de care mulţi se ruşinau – şi să-i facă să fie mândrii de obârşia lor, le vorbea de oamenii de seamă ai neamului. Pomenea pe cei ce ne-au făcut fală cu faptele lor de arme sau cu legiuirile lor înţelepte, ca pe Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Vlad şi Mircea; şi le aducea aminte de cei ce aduseră un nou avânt limbii şi culturii naţionale, de Văcăreşti, Petru Maior, Gheorghe Şincai şi de alţi apostoli ai redeşteptării noastre naţionale”(dr. Vasile Suciu, arhiepiscop ;i mitropolit rom#n de Alba-Iulia şi Făgăraş, membru în Comitetul Central al ASTREI)

BADEA CÂRŢAN (Gheorghe Cârţan)(1849-1911)

Cioban din Cârţişoara, simbol al conştiinţei naţionale româneşti, ţăran român cu nemăsurată şi neclintită dragoste de neam, a trecut dincolo de munţi, aducând din România pentru a distribui în satele transilvane cărţi româneşti şi vorbe de încurajare pentru poporul însetat de libertate.

            Călătoria sa până la Roma pentru a vedea Columna lui Traian şi alte mărturii despre originea latină a limbii şi a poporului, ambiţia şi perseverenţa lui, au uimit o lume întregă. Călător neobosit pe urmele strămoşilor săi, s-a bucurat de preţuirea fraţilor români de pretutindeni şi de aprecierea multor personalităţi politice, de cultură, din Vechiul Regat.

            La înmormântarea sa în Cimitirul din Sinaia, Nicolae Iorga într-un articol din ziarul “Neamul Românesc” scria:”Şi după urma lui va rămâne aceasta: credinţa sălbatecă pe care un ţăran a avut-o pentru visurile cărturarilor din vreme lui şi nemărginita-i evlavie pentru cartea în care vedea numai lumină şi mântuire.”

            Bustul său din bronz, înălţat pe un soclu de travertin, a fost realizat în 1974 de Kurtfritz Handel.

  

OCTAVIAN GOGA (1881-1938)

            Născut la Răşinari a fost poet şi publicist de mare autoritate, luptător înfocat pentru apărarea drepturilor românilor din Transilvania, reprezentant de seamă al luptei pentru desăvârşirea unităţii statului naţional român.

            Din iniţiativa sa a apărut la Budapesta revista “Luceafărul’’ în anul 1902, iar la 1 ianuarie 1907 revista “Ţara noastră”, care a înlocuit temporar revista “Transilvania”.

            Activitatea de dramaturg („Domnul Notar”, “Meşterul Manole”), cea de traducător, dar mai ales creaţia poetică a lui Ocavian Goga, sporesc în ansamblu tezaurul literar românesc.

            În anul 1905 a fost ales secretar II al Asociaţiunii, iar mai apoi secretar literar, funcţie în care rămâne timp de nouă ani, până în 1914.

            Poetul continuă o frumoasă tradiţie familială în cadrul ASTREI: tatăl, Iosif Goga şi mama sa activau în cadrul centrului din Răşinari al Asociaţiunii

            Bustul în bronz realizat inițial de Ada Geo Medrea în anul 1973 a dispărut. Bustul actual a fost realizat în anul 2002 de sculptorul Ioan Cândea.

 IACOB BOLOGA (1817-1888)

Născut în Marpod, județul Sibiu, a fost un înalt funcționar de stat dar și un apărător al drepturilor românilor din Ardeal, jucând un rol important în viața politică și culturală a poporului român.
A participat la toate adunările generale ale ASTREI fiind ales vicepreședinte și apoi președinte(1875-1877).
Bustul realizat în bronz de sculptorul Ioan Cândea a fost dezvelit la 4 noiembrie 2011, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la înființarea ASTREI.

Gabriela-Mariana Dordea
bibliotecar